marți, iunie 9

Inspiratia vine expirand

e clar. nu mi pot mentine blogu daca nu ies din casa.

Nu sunt expirata si nici exfluentata de factorii mediului extern, ci numa de cei ai mediului ex-intern, chiar daca acestia sunt multi nu e deajuns. Am famelie mare, spirituala si contextuala- noi suntem ca la altii nu pusca ADN ul.
Tin cu dintii sa scriu ceva si ies putin pe balcon (k e extern). Ma uit in jur. Nu tipa nici o baba azi. Ele, doamnele care au mai ramas vi, sunt cu tensiunea si afar e cam cald, deci nu au vlaga.

Imi aduc aminte de Brighi.

Brighi- oul care s-a facut cioc cu aripi. Nu-i!
stiu ca de dimineta il chinuia mama (lu' Brighi) sa-l invete sa zboare. Din cate stiam era primu zbor. Dar o frica ce-l mai tine pe asta mic, de se dadea mereu inapoi cand ajungea la marginea pervazului....si mama-sa ghici ce? Tipa ca din gura de porumbel!
In fine.....acum nu e deci zboara victorios pe undeva.
sau nu? O fi imprumutat ADN ul familiei si , atunci n are cum sa fie asa victorios ..de zburat nici atat!
Ma apuca emotii prostesti.....parintii lu Brighi vin la vechea casa(a.k.a mediul meu extern) , isi iau portia de mancare si pleaca in alt balcon.
aaaaa!!
De acum....incep sa aud si tipete...de disperare...daaaa !! sunt sigura!! e Brighi acolo in balcon.
Vai\\\\ te pomeni ca nu a putut sa zboare prea mult si a cazut in balconul vecinilor.....care or fi aia?....
Nu-i nimic k nu cunoastem vecinii. Il stim pe Brighi si pe parintii lui, deci mergem la usa vecinilor.

Bat.Nimic.bat.Nimic.se auzea ceva emisiune pe B1....fuck! si io ma duc la astia sa cer porumbelu...Dar e al meu!Sun!
Vine
se uita la mine
ciudat
"Buna ziua! Nu va suparati nu aveti un porumbel in balcon?"
"nu"
"Pai eu am avut porumbel..tra la la...primu zbor...la la....balcon...parinti...noi vecini...va rog mai verificati o data!"
"bine merg, asteapta..." si imi inchide politicos usa in nas :D
in timpu asta vine sotu doamnei
"Hac"
"Eu am un cuib, dar e al meu. Is 2 porumbite care stau acolo. Nu, chiar 3! Is 2 oua"
eu iar incep
"porumbel, ou, la mine, cioc cu aripi, parintii lui, parintii mei.....du-te naibii si vezi de nu mi-o cazut ciocu la tine in balcon..ce nu intelegi?"
vine doamna
"nu e"
"va multumesc" :( of

Merg acasa ...ma gandesc daca tot asa o sa-mi plece si copii mei (cel putin 3) fara sa zica nimic.
----fac o legatura intre numele tatalui meu (Victor) si porumbelu, tot a meu! si ma mai incurajez putin:
Sigur e mascul, e victorios si e la femele si clar nu-l mai vad acasa, k eu personal n-am ce sa- i ofer decat niste mancare semipreparata, nici macar calda!

Maine am examen!Tine-mi pumnii......sau mergi in locul meu???te roooooooooooooog

duminică, iunie 7

Nevoia necomerciala

Orice nevoie naste un produs.
Orice produs naste o nevoie.
impreuna cu tot fastul: promovare, publicitate, mascote, reclame in door, out door, pe sub door, prin door .daca esti foarte pornit. si cu consumul sau utilizarea unui produs devenim mai satuli, mai inteligenti, mai energici mai fericiti , mai departe de realitate sau mai frumos mirositori.

Cum satisfacem, cum potolim nevoia de a iubi sau de a fi iubit de o anumita persoana?
Cine te ajuta sa ajungi cu buzele, cu mainile, cu toata fiinta ta .pe care poate nu o cunosti f bine inca. alaturi de acea persoana la care iti sta mereu gandul? ....sau macar sa stai de vorba cu entitatea

-ne incercam norocul prin diferite mijloace de comunicare mai mult sau mai putin serioase, sa ne lipim sa ne indragostim sa ne gasim jumatatea, sfertul sau bucata. Dar cand dam "shut down " suntem iar doar "cea/cel mai bun/a--- prieten/a, fica/fiu, sora/frate, mascota, la invatatura, la dezinvatatura, crosetat sau cules mere". Stradania ta de a trece peste "toate la timpul lor.unele dupa ce tie ti-a trecut timpu' " ne asemuie unei marfe slabe. Vom fi mereu Adria Cola si ne vom uita la Mos Craciun cum ne face cu mana zambitor din Camionul fericirii a preafericitului Coca Cola.
- en-detail sau en-gros suntem\esti\nu esti\vei devenii clienti sex shop. Si asta nu numai pentru a face cadouri "haioase" sau cadouri "altceva". E foarte simplu. iti satisfaci cum iti este mai la indemana o nevoie. dar iar dai "shut down"
Si totusi ai o nevoie.
cine te pupa pe buze?
ne facem actori? ne prostituam? sau iesim pe strada cu tricouri pe care scrie "FREE KISSES ON the LIPS"(ok si + HUGS pt cei mai old fashioned)

M-am hotarat sa fac o facultate-- unde niste profesori tare dragalasi .unii cu prea multe nevoi necomerciale. ma mai invata una alta despre marketing &co.-- si asta pentru a afla si eu cum se poate satisface o astfel de nevoie.
Promit sa public inovatiile chiar inainte de a le breveta.

ma gasesti pe mirc

sâmbătă, iunie 6

nu sunt blogger, sunt femeie

o zi ramasa
un examen cu multa materie
o prietena cu care nu am iesit demult

bun. Iesim la suc. Mancam o inghetata si ne facem prieteni.
o tipa si un tip din state, niste plimbareti sociabili cu care am discutat pana tarziu despre oamenii de aici si de departe. Fiecare dintre noi a avut ceva de spus despre o anumita cultura sau tara, si toti ne dorim sa nu murim pana nu vedem cladirile fantastice, unele construite chiar cu pretul vietii sau pentru pretul vietii.
Am facut poze, i-am invatat cuvinte de baza cum ar fi "cocalari" "pitipoanece" si dooar o singura injuratura care continea multi "ţ".
Ma simt f bine sa stiu ca pot merge la NY LA in Boston sau California si voi fi inatampinata de fete cunoscute!
ne am despartit lasand o buna impresia de ambele parti!

Calatoriti si impartasiti cunostinte si zambete adevarate!
Banii nu sunt niciodata indeajuns si nici o problema, mai ales cand nu ii ai.

Bon Voyage!

vineri, iunie 5

pa, lotus


un an si cateva luni bune de lucrat full time, part time sau overtime la florarie si-au pus amprenta. Mai bine decat mi-as fi imaginat. Mi-a placut de la inceput dar nu am crezut ca va deveni ceva care ma va face sa ma simt bine stiind ca pot face un lucru pe care nu multi il stapanesc. Buchete. Banal, nu?:)
dragi clienti, ne vedem in afara florariei!

sesiune=chef de scris pe blog

martie, aprilie, mai, suntem in iunie. N am postat. N am avut activitate? sau din cauza egoismului meu subtil nu am vrut sa impartasesc nimic?
ideea e ca nimeni nu mi-a simtit lipsa , aici.
Nu am fost prinsa cu marketing school , pentru ca, din nou nu am fost acceptata! Ce fain! Bine insa ca nu mi-au dat scris nici de data asta ca n-are rost sa mi pierd timpu cu ei. So...see u next time if we survive THE CRIZE or THE PORCINA GRIPA (cu accent pe ultima silaba)

mi-am uitat si parola, mi am blocat si pagina si m-am chinuit, cu tot cu ochelarii de pe ochi sa descifrez codurile alea de siguranta.
acum sunt aici. cum un scop.
mai sunt 10 zile pana cand incepe o frumoasa calatorie. Ma transform intr-o Vitoria Lipan, sau poate in Ghiorghita?...Ma duc sa imi caut iubirea! Si asta fiind placerea mea de a umbla prin multe locuri fara sa fac prea multe poze, sa cunosc lumea, sa ma distrez cu ei si sa plec mai departe.

Imi incerc nemurirea in unul din air busurile Air France pe 16 iunie si ma indrept spre Boston. De acolo spre o rezervatie naturala Acadia National Park. Acolo pentru munca de jos. Spalam si calcam rufe! cam asta fac studentii care merg in state cu Work & Travel

Sunt curioasa cum se va manifesta entuziasmul meu peste o luna impreuna cu the cultural shock!

Despre mine

Fotografia mea
I can't give up the childishnesses. But it's getting harder to play with my life.